AVIZ
referitor la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare și pentru modificarea Legii nr.236/2018 privind distribuția de asigurări
Analizând proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare și pentru modificarea Legii nr.236/2018 privind distribuția de asigurări, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.350 din 1.10.2021 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr.D889/1.10.2021,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de lege are ca obiect modificarea și completarea Legii nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea Legii nr.236/2018 privind distribuția de asigurări, cu completările ulterioare, în vederea consolidării cadrului legal privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, din perspectiva necesității de aliniere a legislației naționale de profil la normele și exigențele europene incidente în materie, în contextul îndeplinirii obligațiilor asumate de România.
Potrivit Expunerii de motive, prin proiect se preconizează asigurarea transpunerii în legislația națională a art.2 pct.2 - 6 din Directiva (UE) 2019/2177 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2019 de modificare a Directivei 2009/138/CE privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), a Directivei 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, a art.304 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), clarificarea transpunerii art.162 172 din Directiva 2009/138/CE, adoptarea unor măsuri potrivit art.14 din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare și potrivit art.21 și 22 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088, precum și modificarea și completarea mențiunii de transpunere la Legea nr.237/2015.
Prin conținutul său normativ, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.h) și ale art.117 alin.(3) din Constituția României, republicată. În aplicarea prevederilor art.75 alin.(1) din legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul pentru dispozițiile circumscrise domeniului prevăzut la art.73 alin.(3) lit.h) și Camera Deputaților pentru dispozițiile circumscrise domeniului prevăzut la art.117 alin.(3) din Constituția României, republicată.
Față de cele de mai sus, devin incidente prevederile art.75 alin.(4) și (5) din Legea fundamentală, referitoare la întoarcerea legii.
2. Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
3. Din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, proiectul de lege intră sub incidența reglementărilor din domeniul Dreptului de stabilire și libertatea de a presta servicii, integrate segmentului legislativ Activități de servicii, în sectorul - Asigurări.
În raport de obiectul specific de reglementare, la nivelul dreptului european derivat, prezintă incidență directă dispozițiile art.2 pct.2-6 din Directiva (UE) 2019/2177 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2019 de modificare a Directivei 2009/138/CE privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), a Directivei 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, prevederi pe care inițiatorul prezentului demers își propune să le transpună la nivelul legislației naționale de profil.
În prezent, cadrul legal intern în domeniu este pe deplin armonizat cu normele europene incidente, preluarea la nivelul legislației naționale de profil a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), realizându-se integral prin intermediul prevederilor Legii nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu excepția art.160,161, 303 și 304 și a Titlului IV din directivă.
Dată fiind evoluția continuă a acquis-ului european privitoare la accesul la activitatea și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare, semnalăm că la nivelul Uniunii Europene a fost adoptată Directiva (UE) 2019/2177, situație prin care se instituie obligația statelor membre de a se conforma acestei noi reglementări modificatoare în domeniu, în contextul armonizării legislative.
Din această perspectivă, prezentul demers normativ care are în vedere transpunerea dispozițiilor art.2 pct.2-6 din Directiva (UE) 2019/2177, cu incidență directă asupra prevederilor Directivei 2009/138/CE, pe care le modifică și le completează corespunzător, este pe deplin justificat și se impune a fi adoptat cu celeritate, în condițiile în care termenul limită de transpunere a acestui act european modificator, conform art.4 din directivă, și anume data de 30 iunie 2021, este un termen evident depășit, situație ce poate antrena răspunderea statului român în eventualitatea declanșării procedurii de infringement, conform art.258 din TFUE.
Mai mult, în cadrul aceluiași demers normativ, se urmărește și transpunerea dispozițiilor art.304 din Directiva 2009/138/CE, conferindu-se astfel un caracter obligatoriu unor norme juridice europene ce inițial au reprezentat o opțiune a statelor membre, în sensul că acestea rămân la aprecierea autorităților naționale de a le transpune sau nu, în privința autorizării întreprinderilor de asigurare de viață, România optând, așadar, prin proiectul de față, pentru preluarea la nivelul dreptului intern și implicit, operaționalizarea lor.
Nu în ultimul rând, pe coordonatele consolidării procesului de transpunere a art.162-172 din Directiva 2009/138/CE, se preconizează și dispunerea măsurilor legale apte să faciliteze aplicarea la nivelul dreptului intern a dispozițiilor art.14 din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare, precum și a prevederilor art.21 și 22 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088, sub aspectul desemnării autorităților competente, și anume A.S.F., respectiv pentru stabilirea răspunderii juridice, în cazul încălcării normelor europene incidente.
De asemenea, ca urmare a preluării normelor din Directiva (UE) 2019/2177, se are în vedere și modificarea corespunzătoare a mențiunii de transpunere, conform exigențelor Legii nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din perspectiva comunicării către Comisia Europeană a măsurilor naționale de transpunere.
4. La titlu, pentru rațiuni normative, substantivul Proiect trebuie eliminat.
5. La art.I, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, subliniem că se impune reformularea părților dispozitive ale pct.3 5, 7 10, 12, 14 17, 21, 23, 24, 28 și 30, după următoarele modele:
(...) La articolul ..., după alineatul (...) se introduc două noi alineate, alin.(...) și (...), cu următorul cuprins:;
(...) La articolul ..., după alineatul (...) se introduce un nou alineat, alin.(...), cu următorul cuprins:;
(...) La articolul ..., după alineatul (...) se introduc ... noi alineate, alin.(...) - (...), cu următorul cuprins:;
(...) La articolul ... alineatul (...), după litera ...) se introduce o nouă literă, lit. ...), cu următorul cuprins:.
6. La art.I pct.1, la textul art.1 alin.(1) lit.c), întrucât prin modificarea preconizată se introduce abrevierea A.S.F., a cărei explicitare apare ulterior, la lit.e) a aceluiași alineat, pentru rigoare normativă, propunem înlocuirea acestei abrevieri cu sintagma Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F..
În considerarea acestei observații, este necesară completarea proiectului cu o intervenție de modificare, în mod corespunzător, a lit.e) de la același alineat, în sensul înlocuirii sintagmei Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F. cu abrevierea A.S.F..
7. La pct.2, la enunțul art.8 alin.(11), semnalăm că sintagma măsurile prevăzute de legislația națională privind redresarea financiară, reorganizarea și falimentul societăților definite în prezenta lege nu asigură claritate și predictibilitate în aplicare, impunându-se, prin urmare, prevederea, în măsura posibilului, a actelor normative interne avute în vedere.
8. La pct.13, la textul art.25 alin.(6), întrucât normele de tehnică legislativă nu permit utilizarea parantezelor pentru redarea unor explicații, este necesară reformularea normei și eliminarea parantezelor.
De asemenea, pentru o redactare specifică normelor juridice, cele două teze vor fi separate prin punct, iar nu prin semnul grafic ;, iar teza a doua va debuta cu majusculă.
La același alineat, sintagma art.9 din regulamentul menționat se va înlocui cu expresia art.9 din Regulamentul general privind protecția datelor.
9. La pct.15, la enunțul art.76 alin.(12) lit.a), recomandăm reformularea debutului normei, deoarece asigurătorii care subscriu asigurări de viață nu pot desfășura pensii ocupaționale.
La textul art.76 alin.(17), semnalăm că acesta nu este redactat potrivit normelor de tehnică legislativă, fiind necesară reformularea acestuia, astfel:
(17) Asigurătorii au obligația de a documenta respectarea prevederilor alin.(13) - (16) și de a comunica A.S.F. documentația respectivă.
10. Cu privire la pct.16, care vizează introducerea la art.115 a unui nou alineat, respectiv alin.(11), ce constituie, de fapt, o definiție a expresiei societate dintr-un stat terț, pentru rațiuni normative, sugerăm includerea acesteia la art.1 alin.(2) și renumerotarea punctelor subsecvente din proiect.
Totodată, menționăm că sintagma sau situația similară din celelalte state membre nu asigură claritate și predictibilitate normei, fiind necesară, prin urmare, revederea și reformularea acesteia.
11. La pct.20, referitor la norma propusă pentru art.163 alin.(1) lit.b), precizăm că stabilirea drept contravenție a nerespectării dispozițiilor art.25 alin.(6) trebuie reanalizată, având în vedere incidența, în acest domeniu, a regimului sancționator prevăzut de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), precum și de Legea nr.190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).
12. La pct.21, la textul art.163 alin.(1) lit.b1), precizăm că nu poate fi stabilită drept contravenție nerespectarea art.25 alin.(1), potrivit căruia Conducerii societăților îi revine răspunderea privind respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, întrucât o astfel de dispoziție de trimitere generică la prevederi legale neidentificate nu întrunește cerințele esențiale privind condițiile de calitate ale normei juridice de sancționare, respectiv accesibilitatea, claritatea, precizia și previzibilitatea.
Precizăm că, în Decizia nr.152/2020, Curtea Constituțională a constatat, referitor la o soluție legislativă similară, că, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate impun o obligație generală de a respecta un număr nedefinit de norme, cu dificultate identificabile, și stabilesc sancțiuni contravenționale, neincriminând fapte concrete, încalcă principiile legalității și proporționalității care guvernează dreptul contravențional.
Este necesară, în consecință, eliminarea din text a trimiterii la art.25 alin.(1).
Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art.I pct.22, referitor la norma propusă pentru art.163 alin.(1) lit.e) pct.(ii), potrivit căreia constituie contravenție nerespectarea dispozițiilor referitoare la transmiterea documentelor și rapoartelor în conformitate cu prevederile legale.
Se impune, prin urmare, reformularea textului, prin indicarea expresă a prevederilor legale avute în vedere.
13. La pct. 23, la enunțul art.163 alin.(1) lit.s), pentru utilizarea limbajului normativ consacrat, expresia a prevederilor aplicabile de la art.3-13 și art.15 din acest regulament se va reda sub forma a prevederilor art.3-13 și 15 din respectivul regulament.
14. Referitor la pct.28, la textul art.165 alin.(5), semnalăm că sintagma procedura silită de recuperare a creanțelor sale nu este specifică stilului normativ, fiind necesară, prin urmare, înlocuirea acesteia cu expresia procedura de executare silită pentru recuperarea creanțelor sale.
Totodată, pentru rigoare juridică, sugerăm să se completeze textul alin.(5) cu precizarea articolelor din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora se declanșează procedura de recuperare a creanțelor.
15. La pct.30, la mențiunea de transpunere a prevederilor Directivei (UE) 2019/2177, este necesară menționarea coordonatelor publicației oficiale, prin completarea corespunzătoare cu sintagma publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.334 din 27 decembrie 2019, după titlul acesteia.
16. La art.II pct.3, la textul art.34 alin.(2), pentru rigoarea redactării, sintagma din regulamentul menționat se va înlocui cu expresia din același regulament.
17. La art.III, pentru rațiuni normative, sugerăm reformularea textului, astfel:
Art.III. - Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.I pct.15, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022 și a prevederilor art.I pct.20, care intră în vigoare la 10 zile de la publicare.
18. Având în vedere intervențiile preconizate prin proiectul de lege, în conformitate cu dispozițiile art.70 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, propunem inserarea unui articol distinct, care să prevadă republicarea celor două legi, cu următorul cuprins:
Art.IV. (1) Legea nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.800 din 28 octombrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
(2) Legea nr.236/2018 privind distribuția de asigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 8 octombrie 2018, cu completările ulterioare, precum și cu modificările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Pe cale de consecință, actualul art.III va deveni art.IV.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr.809/4.10.2021